WORKSPACE

  13 martie 2020 a fost ziua în care normalitatea a început să prindă alt contur. Drumul cu metroul până la liceu, alergatul după autobuz când eram în întârziere, discuțiile avute cu colegii până-n stație și mersul ăla lipsit de griji când ne întorceam acasă și știam că nu mai avem nimic de făcut, toate s-au comprimat în “join zoom meeting” și… “leave meeting”. 

   Sala de clasă, curtea școlii, aleile parcului și locurile în care ne întâlneam cu prietenii, au fost brusc înlocuite de camera noastră. Biroul a devenit centrul activităților, fereastra către lume, locul în care am înghesuit toate emoțiile, trăirile și experiențele prin care am trecut. 

   Astfel ni s-a modelat spațiul de lucru, o bucățică din viața noastră pe care o vom împărtăși acum cu voi.

Am în cameră un birou alb. Țin împrăștiat pe el căști, cărți, desene, pixuri, manuale, caiete de matematică. Înainte îl foloseam doar pentru a-mi face în grabă temele ca să pot să ies afară, dar în ultima perioadă este locul unde îmi petrec ore întregi din zi. Încet, au început să apară urme de viață pe biroul păstrat mereu curat. Acum am în cameră o pânză albă pe care îmi țin, împrăștiate, pasiuni, interese și lucruri care îmi plac. Și caiete de matematică.

-Diana-

Toate activitățile pe care le desfășurăm se rezumă acum la un drum până la birou. Toate orele, cursurile, învățatul, întâlnirile cu prietenii, toate acestea sunt acum doar ore întregi de stat pe scaun, cu monitorul în față, încercând din greu să mă conectez cu ceilalți. Și, deși toate acestea au devenit o rutină, nu pot să nu mă gândesc când mă uit pe geamul din fața biroului la lumea pe care o știam înainte, la vechea mea normalitate.

-Ilinca-

Stau. Mă uit în jurul meu și văd același peisaj cu care sunt atât de obișnuită. Înaintea mea se află ecranul calculatorului, pe el apare “Post Attendee”, două cuvinte pe care le cunosc mult prea bine. Întâlnirea de pe zoom s-a terminat, dar nu mă pot ridica, nu pot pleca. Lumea mea se rezumă la biroul alb, îngust și peretele din fața sa.    

-Irina-

Urăsc dezordinea, dar, în același timp, mă reprezintă foarte bine. Toata viața mea e o harababură ordonată, e ca faza cu “fac ordine azi și curățenia altădată”. La suprafață totul pare ok, în interior arde țara. Așa ca am încercat să transmit același lucru și prin poza pe care am făcut-o, pentru că biroul a devenit locul în care stau cam toată ziua, deci este automat afectat de persoana mea, de schimbările mele de stare, de programul încărcat și tot așa.

-Ioana-

“Difficult roads often lead to beautiful destinations”

Cum cea mai mare parte a carantinei mi-am petrecut-o la țară, spațiile mele de lucru au fost curtea, pădurea și dealurile. După 15 mai am mers în parc sa învăț, iar mai apoi, plaja mi-a înlocuit biroul.

Astfel am descoperit frumusețea de a ma desprinde de masa și scaunul din camera mea și a citi sau scrie înconjurată de ciripitul păsărilor, foșnetul frunzelor și chiar briza mării.

-Ana-

Aici am stat la orele online atentă, aici am adormit cu capul pe caiet, am plâns uitându-mă la seriale sau am plâns de la extenuare, aici am jucat among us sau jackbox cu prietenii, aici mi-am stricat de tot postura. Biroul ăsta recent a devenit al meu, când a plecat vara asta sora mea la facultate așa că am început să mă întind pe două birouri și încet încet am migrat doar la al ei. 

Aici vorbesc cu ea de fiecare dată când mi-e dor de vremea când era biroul ei.

-Miru-

Spațiul tău de lucru cum arată? Dacă vrei și tu să-l împărtășesti, pune o poză pe Insta story, dă tag @learnityro și unui prieten, cu hashtagul #myquaranspace. Așteptăm cu nerăbdare poveștile voastre.

Proiect creat de: Diana Radovanovici, Ilinca Pârlea, Irina Călianu, Ioana Badea, Ana Stinghe și Miruna Tudose în cadrul Redacției Learnity