#UncensoredStories este o serie de articole scrise de elevi de liceu despre experiențele, gândurile și emoțiilor lor în varianta autentică, necenzurată.
E dificil. Uneori, e dificil să treci un examen sau să înveți să te dai pe placă, dar, uneori, cel mai dificil lucru e să te ridici din pat. Am trecut și eu prin faze din astea. În care nimic nu are sens, nimic nu are rost și totul e doar tristețe și nimic. Uneori, tot ce poți să faci e să simți. Și așa vor trece orele și zilele, ce se vor simți ca milioane de ani, fiecare cu poveri de mii de tone. Căci, uneori, doar să mănânci o masă consistentă sau să faci un duș se poate simți inimaginabil de greu. Cred că, la un moment dat, îți găsești raza de soare, care te motivează să faci până și cel mai mic lucru, ce, în curand, se transforma în două, trei, o duzină. Și începi să progresezi. Și parcă iarăși are sens.
Pentru mine, este o luptă constantă. Uneori, mă lovesc valuri de tristețe, cascade de sentimente, ce cad pe mine într-o fracțiune de moment și se revarsă în mine pentru perioade de timp, care mai lungi și grele. Aș vrea să pot să-mi descurc creierul, să pot avea control, să nu mă mai simt copleșită. Însă, nu pot, deocamdată. Uneori, mă ajută oamenii, care, câteodată, nici nu-și dau seama; alteori, sunt planurile de viitor, ce mă fac să realizez că viața merge înainte. Iar uneori este soarele de dimineață, ce îmi deschide ochii.
Uneori, tristețea este atât de abundentă, încât nu știu ce să mai fac și mă duce în locuri întunecate, prea familiare. Uneori, vreau să pot fugi din propria mea minte și, uneori, îmi iese. Mă concentrez atât de mult pe altceva, încât uit de toate, ca și cum mi-aș părăsi corpul. Dar, curând, lumea redevine ce era înainte și sunt forțată să simt tot ce nu vreau să simt și să mă gândesc la toate lucrurile de care încerc să scap. E mai bine așa.
Uneori, trebuie doar să simți. Chiar dacă te sparge și te lasă stricat. E dificil și nu știu dacă va înceta vreodată să fie. Nu știu dacă va exista un timp în care schimbatul în haine curate va fi doar schimbatul în haine curate. Nu știu dacă ar trebui să existe.
Tristețea te sufocă, te nimicește și crezi că nu mai ai scăpare. Dar va trece. Într-un final, soarele va răsări.
Proiect creat de un scriitor anonim în cadrul taberei Uncensored, organizată de learnitași; Tehnoeditor și ilustrator: Maria Mușuroaea din Redacția Learnity
