de Alexandra Popescu
Acum stau întinsă pe saltea, lipită de caloriferul încins din mansardă. Mi se închid ușor, ușor ochii de oboseală: mă simt nevoită să recunosc faptul că am avut o zi grea. Chiar dacă din exterior ar putea să pară că evenimentul de azi a fost „doar fun”, eu știu cât de mult efort s-a depus pentru a ieși bine. Sunt trează de la 5:40 și, din primul moment în care am deschis ochii, am început să mă pregătesc pentru această zi. Am trecut prin multe emoții, multe scenarii și multe personaje, iar acum, la final de zi, trag linie și cântăresc. Sunt foarte obosită, dar sunt fericită.
Ajung de multe ori în sediu înaintea oricărei alte persoane sau merg spre liceu și dau de ridicătura aia din asfalt creată de rădăcina unui copac bătrân și, la fel ca în acest moment, îmi dau seama de cât de mult mi-a schimbat comunitatea aceasta viața, de cât de recunoscătoare sunt pentru existența ei. Și-a deschis brațele înaintea mea undeva în luna octombrie a anului 2021. A fost ceva spontan, iar eu, fiind o persoană căreia îi place concretul și stabilul, m-aș fi mirat dacă cineva mi-ar fi spus că am acceptat o „provocare” de o asemenea anvergură. M-aș fi mirat dacă nu aș fi știut care a fost motivul alegerii mele de a intra în Learnity. Mi s-a povestit despre cursuri și evenimente, niște resurse incredibile când vine vorba de cunoaștere (bineînțeles că eu am realizat asta mai târziu), dar ceea ce m-a atras a fost discuția despre comunitate. Lumea încerca să își revină la normal după pandemie, iar eu eram mai ruptă de societate ca niciodată. Nu am fost vreodată copilul acela cu mulți prieteni, care își petrece aproape fiecare moment liber înconjurat de oameni, însă întotdeauna mi-a plăcut prezența lor, atunci când a existat. Ideea de a cunoaște oameni noi, de a îmi crea conexiuni cu ei, de a face parte din „ceva”, m-a convins să ii dau acestei provocări o șansă. Fiecare caută diverse lucuri de-a lungul vieții lui. Eu căutam un loc unde să mă simt bine și unde să mă dezvolt, dar cel mai mult îmi doream să îmi găsesc locul într-un grup.
Cam așa a început călătoria mea în Learnity. Eram foarte încântată de oportunitățile pe care mi le oferea această comunitate, pe atunci în format online (fie din cauza restricțiilor, fie pentru că nu eram vaccinată). Intram cu drag la cursuri și ieșeam de fiecare dată cu răspunsuri, noi întrebări la care să reflectez și cu multă, multă energie. Observam o schimbare în mine de fiecare dată când plecam de la un curs sau de la un eveniment de comunitate. Totuși, experiența Learnity a început pentru mine de două ori. Da, oficial în octombrie, dar cu adevărat, am început să am parte de ea 100% din primăvara lui 2022, când au fost ridicate toate restricțiile. Atunci am putut, într-un sfârșit, să vin în sediu, iar totul s-a schimbat. Nu am fost niciodată exclusă, marginalizată, am fost primită cu foarte multă deschidere. Am început să cunosc persoanele din comunitate, să mă simt bine în preajma lor și să mă atașez de ele .Conectarea la comunitate a făcut ca experiența să fie una și mai valoroasă. Multe persoane mi-au devenit modele, surse de inspirație, au provocat acel „aha” în mintea mea care debloca așa de multe înțelesuri ascunse și inaccesibile până în acel moment. Progresul lor m-a uimit, m-a bucurat și m-a ambiționat și pe mine. Procesul meu de învățare a devenit cumva procesul de învățare al comunității, iar procesul comunității de învățare a devenit al meu. Suntem prezenți atunci când celălalt are nevoie de ajutor, celebrăm micile și marile victorii comune sau individuale. Pe nesimțite, oamenii pe care nu îi cunoșteam au devenit cei în fața cărora am devenit vulnerabilă și cei cu care îmi împărțeam procesul de creștere. Ei nu mi-au fost niciodată prieteni, deoarece, fără să îmi dau seama, mi-au devenit familie. Ei sunt familia pe care eu o aleg și familia care mă alege pe mine. Aici mă simt văzută, auzită, importantă, în siguranță, dar mai ales iubită. Ei imi dau toată puterea de care am nevoie ca să continui să mă lupt cu orice obstacol, să supraviețuiesc atunci când viața devine prea greu de suportat pe cont propriu.
Cel mai tare doare atunci când din familie pleacă membri. Schimbarea este un lucru normal, chiar necesar. Ultimul eveniment de anul trecut, cel în care ne-am luat la revedere de la unele persoane, a fost unul cu un mare impact emoțional. Într-adevăr, unii au luat-o pe căi separate, însă nu trece prea mult timp fără să mă gândesc la ei, la cum mi-au schimbat viața. Iubesc să vorbesc despre ei, despre impactul lor. Simt că îi apropii de mine și îi păstrez prezenți constant în viața mea, chiar dacă acest lucru nu e adevărat. Cu unii dintre ei mă mai întâlnesc, fie prin intermediul Learnity, fie la întâlniri între prieteni, și de fiecare dată mă simt acaparată de o fericire paralizantă care nici măcar nu îmi permite să le spun cât de mult mi-au lipsit.
De fiecare dată când sunt întrebată de cineva din exterior „de ce iubesc Learnity” răspunsul meu este invariabil legat de comunitate. Aceasta este, din punctul meu de vedere, esența, magia Learnity. Am crescut, cresc și continui să o fac alături de niște oameni minunați, la care mă gândesc mereu, cărora le port grija, pe care îi iubesc și pe care îi numesc cu cel mai mare drag „familia mea aleasă”.