Ghid pentru adolescență

Adolescența reprezintă perioada de tranziție biologică, psihologică și socială de la pubertate la maturitate. …Nu, în niciun caz. Nu încep așa, îmi spun, încercând să te atrag să-mi intri în joc.

Deși știința are în mod evident dreptate când definește această perioadă, poate cea mai colorată din țoață viața cuiva, am ținut neapărat să abordez subiectul ăsta dintr-un punct de vedere personal și afectiv.

Golurile în stomac, uneori fluturi de iubire alteori reacții de apărare ale corpului la stres, statul pe balcon seara în plin frig, înghețând dar bucurându-te și absorbind tot întunericul și liniștea din jur, luminile difuze de la petreceri când ești prea amețit pentru a te mai concentra…aș putea continua să enumăr atâtea și atâtea experiențe dar pentru fiecare care citește, 

da, 

tu, tu cel care citești asta,

vor fi cu siguranță unice.

O să încerc să nu fac ăsta genul de articol clișeic pe care îl vezi peste tot. În schimb, ceva ce am observat a fost cât de mult pot varia experiențele fiecăruia, întrucât apar și alți factori externi precum mediul.

 De regulă, adolescența e primul moment în care lucrurile fac “click!”, fie că e vorba de conturarea viselor din copilărie, poate acum altele, fie când vine vorba de relațiile cu cei din jur. Ești cel „mare” dintre cei mici și cel „mic” dintre cei mari. Totul se simte ca un ghem de ață cu care se joacă pisica, neștiind amestecul senzațiilor prin care treci. Te dezvolți atât fizic, cât și emoțional, tumultul lor putând să ajungă uneori prea mult. Îți alcătuiești propriile valori, ajungi să te identifici cu ele. De aici apare și dorința de a sta cu anumiți oameni, de a nu mai aprecia atât de mult timpul cu cei din familie. Descoperi și alte grupuri sociale. 

De asta, ajungi să stai ceva mai rar cu ei, să preferi poate ieșitul, crezând că o persoană de vârstă ta te va înțelege mai bine. Adevărul e că asta chiar așa e! Petreci mai mult timp în mintea ta, te descoperi, iar o persoană care e din anumite puncte de vedere în aceeași etapă ca și tine îți poate da sfaturi mai bune.

*

 “Prima iubire nu se uită niciodată”

Emblematica frază pe care o auzim mereu de la cei din jurul nostru, spusă de toți cei mai “mari”, care au trecut prin asta. Ne poate face să ne simțim mici sau poate chiar incompleți. E o temă atât de folosită în filme și cărți încât uneori poți ajunge să nu o mai consideri reală. Multe persoane se consideră anormale dacă nu au avut-o, însă ea poate apărea oricând. Ce se întâmplă în schimb e că la un moment dat, ajunge să îți placă de o persoană extrem de mult, să o apreciezi și să dorești să-i stai mereu prin preajmă. Poate de frică o eviți, poate te bagi în seamă cu ea, dar sentimentele sunt acolo. Ți se luminează fața, prietenii îți spun că ești mai împrăștiat, că ai mintea varză fiindcă tu te gândești doar la ea. 

Fiind prima situație de acest fel cu care te întâlnești, ajungi să te atașezi de persoană indiferent dacă sentimentele sunt sau nu reciprocate. În cazul în care sunt, vă veți înțelege instant, fiindcă acea dorință de a găsi o persoană similară e în sfârșit împlinită. Se poate să nu meargă totul perfect și să descoperiți diferențe, mai ales dacă ambii sunteți în căutarea destinului vostru, individual, dar povestea vă rămâne vouă oricum.

Dar nu doar asta face o primă iubire adevărată. Se poate ca acele sentimente să nu fie reciprocate, lucru complet normal, rămânând peste ani doar cu amintirea. Așa și cu apariția altor persoane minunate în viață. Nu fugi că ai pierdut tramvaiul ăsta, sigur vine următorul.

Poate va fi un personaj în care ai văzut o scânteie, o parte din sufletul tău. Oricine ar fi și în orice context, poate chiar platonic, te atașezi și tot vor fi sentimete și acolo. Refugiul în cărți și filme chiar ajută, de multe ori te liniștește să vezi una din posibilele tale oglindiri în personaje, ori să vezi chiar și ce nevoi ai raportate la poveste; ce e corect pentru tine și ce nu e.

*

Rebeliunea, petrecerile, prieteniile, visele și pasiunea

“Vrei să ne uităm la stele?

Ce întrebare, normal!”

Lasă-ți mintea să exploreze orice gând, privește-l ca pe ceva ce așteaptă să fie descoperit, nu te stingheri în mintea ta. E un spațiu safe. Trăiește clipa, mergi la munte, spune-i persoanei respective că o placi! Orice an este ireversibil. În perioada asta suntem cu toții în căutarea lucrurilor care ne plac. Alege-ți oameni cu care să te simți bine, gustă libertatea petrecerilor, ieși noaptea în curte ca să te uiți la stele. Fă-ți curaj să visezi, să speri, să încerci orice vrei tu. Poate din cauza nevoii de a aparține și de a găsi acel “ceva” al tău poți chiar ajunge să te consideri centrul universului, invincibil.

 Surpriză, e viață ta și tu chiar ești! Chiar ții soarele în mână, uită de griji și just go for it.

*

Profesorii și părinții – Monstrul din Lockness

Ori ei, ori colegi de liceu cu care nu pare să te înțelegi (poate viitoare aventuri de “High School Musical” pentru nepoți) sunt de departe rivalii cei mai înverșunați ai adolescentului și al adolescenței în sine. În contrast cu rebeliunea, hobby-urile pe care le găsim și lucrurile pe care le descoperim, ei sunt ceea ce pare ca ne oprește. Adevărul este că deși visarea este foarte bună, ei ne ajuta să rămânem cu picioarele pe pământ. Aflându-ne în nucleul unei schimbări continue, putem ajunge să uităm complet de cum eram înainte, fără a ne gândi dacă era bine sau nu. 

Poate că ei nu mereu știu ce e mai bine pentru noi, dar sigur asta e intenția din spate.
*

Emoțiile de acolo, oricum ar fi ele. 

Lasă-le așa cum sunt. Vor exista de toate, poate în cea mai adevărată formă de-a lungul vieții. Întrucât vei avea multe situații ce se vor schimba rapid în perioada asta. Poate prima dată când dai nas în nas cu ele, te vor stimula să reacționezi natural, vor fi complet sincere. Exact ca un tub de acuarelă care explodează, dar petele sunt frumoase. Un tablou perfect poate fi o operă de artă, dar stropii sunt și mai autentici. Overthinking-ul poate interveni uneori, tot din dorința de a face parte din ceva, de exemplu un grup de prieteni, o echipă etc. Înfrânge-l, îmbracă-te cum vrei, doar fă-o. Pentru tine. Lasă lumina să intre prin crăpătura speranței când te înconjori de zidurile fricii. Fii singura mașină verde din oraș! Și ce dacă vei întoarce priviri? Doar nu stai acum să te gândești care erau de bine și care nu, te-ai obosi prea mult judecându-te, timp în care poți face lucruri mult mai sănătoase pentru tine. Desigur, există metode prin care mai poți ușura sentimentele, dar nu încerca să le acoperi, dă-ți voie să le simți și gustă viața complet, oricum ar fi. Ba chiar te vor ajuta să înveți cum să le gestionezi și în viitor. Ca un morman de frunze toamna, aruncă-te în el, așa cum ești aruncat în mașinuța vieții tale.

*

Pentru tine, cititorule – și pentru adolescență

Așa că cititorule, dacă te regăsești în această perioadă, bucură-te de ea. Nu pune presiune pe timpul care trece, asta te poate stresa mai rău. Ci doar simte tot așa cum vine. Și bune și rele, oricum sunt o lecție. E vina ta? Ok, data viitoare știi ce să nu mai faci sau măcar ce să îmbunătățești. Nu era vina ta? Și mai bine, ia-ți cât poți din experiența situației și continuă. 

Cât despre cei care nu mai sunt aici, adolescența nu e garantat cea mai frumoasă parte a vieții, nu e ceva dictat, ea e doar baza pe care pășești spre maturitate. Raportează-te la momentul vieții tale și fă ce iți stă în putere. Tot tu ești, ai fost și vei fi cel care are controlul.

Culcă-te cu gândul că deși ai greșit, poți repara. Nu te culca crezând că totul e pierdut. Comunică cu persoanele în cauză. Mâine e o nouă zi, ia-o de la capăt și fă-ți viața exact pe gustul tău, ca să te bucure gândul că urmează o altă zi. Romantizeaz-o! Ești personajul principal din filmul tău, tu ești cel care e în controlul ei și tu ți-o pictezi cum dorești.

Și nu uita, fii tu pentru tine întâi. Pentru ceilalți după. Nu lăsa frica de a fi respins să te oprească din a-ți trăi cea mai bună viață. Dacă nu ești dorit într-un loc, înseamnă că nu a fost să fie, de ce să forțezi soarta? Nu poți intra la nesfârșit pe aceeași fereastră dacă ți s-a închis o ușă. Lucrurile chiar se întâmplă cu un motiv. 

Ce mai stai? Du-te să cucerești lumea, e în fața ta. Fă ce-ți cântă sufletul și încearcă să nu îi rănești pe ceilalți, în rest e perfect. Viața e ca un joc de cărți, nu știi ce îți aduce, dar știi ce ai în fața ta și ce poți face mai bine. Așa că joac-o! Mai pierzi, uneori îți mai cad cărți, dar înveți și le ridici, exact ca pe tine, exact ca la locul de joacă – acum puțin mai complex.

Iar pentru adolescența mea, mă bucur de ce ai fost, știu că mai urmează. În timp ce stau să termin de scris aceste cuvinte pentru tine, mă gândesc la cum nu am nimic de pierdut dacă las ce m-a durut în trecut și o iau de la capăt, bucurându-mă chiar și de cele mai mici lucruri din jurul meu.

Proiect creat de: Irina Nicolescu în cadrul echipei Learnitellers; featured photo: @matalianarin pe instagram