Arta=ne^conventional;

Oare ce este arta? Cu siguranță cu toții am fost cel puțin o dată supuși acestei dileme: este arta mai mult decât ce lasă sa fie văzut, mai mult decât o compoziție vizuală așternută pe niște pânze de bumbac, înghețată în timp?

ARTA este mult mai vastă de atât, ea cuprinde în esență cele mai profunde expresii omenești pe care niciun individ nu le poate stăpânii în întregime și în mod unitar.

Ilustrație realizată de Miruna Tudose

Arta este subiectivă, valoarea sa nu este evaluată în mod colectiv de către un grup de persoane, ci stă la nivelul înțelegerii sale de către public. Privitorul primește mesajul transmis prin operă. Așadar, semnificația sa este alterată de viziunea proprie și contextul căruia am fost supuși, luând o forma contorsionată, însă nu neapărat greșită.

Lucrare realizată de Iulia Duduica

În aceasta ordine de idei, am contactat mai mulți foști sau actuali learnitași din diferite domenii și medii pentru a afla opinia acestora. Le mulțumim Ioanei Cotruț, specializată în arte marțiale, pasionată de poezie cât și fostă gimnastă, Marei Șerbănescu, luptătoare de arte marțiale, Iuliei Duduică, tânără a cărei artă ia diverse forme, Sânzianei Tudose, pasionată de programare și realizarea jocurilor video și Mirunei Tudose, studentă la ilustrație în Olanda și aspiring tattoo artist, care ne-au oferit o imagine din spatele cortinei și care ne-au călăuzit către diferite ramuri, mai obscure ale artei.

Se poate observa un artist în fiecare dintre noi, fie el confundat cu cotidianul sau expus lumii în mod necontenit. Ascunși în spatele unor  persoane eminente, care adeseori se pierd în viața de zi-cu-zi, întrucât modul lor de a se exterioriza este catalogat convențional drept “calități de viitor” și nicidecum imortalizate drept ‘artă’.

Ioana Cotruț și Mara Șerbănescu în cadrul unor competiții de arte marțiale

“Când vine vorba de artă, îmi place să cred că totul este o artă dacă te uiți dintr-un anumit punct de vedere.”  Într-adevăr cu toții ne raportăm la aceasta în mod diferit, în concordanță cu reprezentarea acesteia în viața noastră. Fie ea un mod “de a evada, de a fugi departe de ceva” sau dorința de “a lăsa o urmă”, de a te afișa vulnerabil și crud, într-un mod profund și totodată discret.

“Personal, caut doar sa simt chestii, nu să gândesc.” La baza oricărei creații se află dorința de a te expune, “de a te face auzită”, pentru că la urma urmei, necesitatea de afiliere, în special cea afectivă se află psihologic vorbind, printre cele mai importante trebuințe. Suntem ființe sociale care caută să formeze legături, și de multe ori arta este cel mai accesibil și satisfăcător mijloc. “Când ești jos, te ajută să te ridici, să te aduni și să o iei de la capăt”, îți oferă eliberarea de care ai nevoie în momentele dificile. Necenzurată și pură, ea se rezumă la “conectarea” noastră cu ceilalți; “în lupte, constă în conexiunea pe care o formezi cu adversarul, doar din priviri trebuie să îi anticipezi atacurile, mai apoi totul se rezumă la un <<dans>>, fiind o artă a mișcării”. Dedicarea și pasiunea din spatele acestor manevre fluide, sunt cele care atestă că “luptele marțiale sunt mai mult decât un sport”.

Poezie scrisă de Ioana Cotruț

Arta “este mai mult pentru noi, scriem pentru noi, nu pentru alții, o facem pentru noi, pentru că ne aduce o anumită satisfacție, nu pentru altcineva. Poezia este ceva cu care mă conectez în mod spiritual. Ceva înăuntrul meu îmi dictează cuvintele, într-o scriere cursivă și încărcată de emoție.”

Noi transformăm “hobby-urile” în artă. Totul ține de noi pentru a combate ideea conform căreia arta, la modul cel mai simplu este pictura. Cu siguranță că nu vom putea rezona la fel cu fiecare creație pe care o vom întâlni de-a lungul vieții. “Nu am dorința de <<a-mi vedea>> toată lumea lucrările”.

Prototip de joc video realizat de Sânziana Tudose și Marina Novac

În aceeași ordine de idei, este foarte ușor să te simți invalidat în acest domeniu, fie direct, de cei care te înconjoară sau poate chiar de tine, fie indirect, “prin micile gesturi care te fac sa stai pe gânduri”.

“M-am simțit rănită o dată când un bun prieten, de asemenea pasionat de programare mi-a mărturisit că nu consideră jocurile video o artă; trădată, pentru că el, persoana care știe câtă muncă și dedicație se află în spatele creării acestora nu le consideră o forma de arta. Nu toată lumea vede programarea ca o artă și totodată ea nu este ceva impersonal. În fiecare proiect mă regăsesc în totalitate, m-am dezvoltat treptat, creându-mi propriul stil și lăsându-mi amprenta pe fiecare cod scris. Cu toate că mi-a fost greu la început, întrucât nu dispuneam de sursele necesare, am perseverat.”

“Toată lumea zice că este înfricoșător să îți urmezi această chemare și să devii un artist…însă dacă stai să te gândești mai mult orice are acest potențial- de a fi înfricoșător”.

Articol realizat de Isa Gaspar în cadrul internship-ului de Media și Comunicare- Learnitellers