242H
Ar fi ideal să credem că n-am reușit…ÎNCĂ!
January 25, 2016
IMG-20151123-WA0007
Ce spun profii alternativi despre learnitași
February 10, 2016
Show all

Joaca de-a responsabilitatea

314H

Ieri am avut a doua Adunare Generală (AG) pe anul acesta. Pentru că suntem o comunitate democratică, noi toți, elevii împreună cu profii și echipa de organizare, contribuim la formarea regulilor și principiilor după care vrem să funcționăm, iar AG-ul este cadrul prin care luăm decizii care ne privesc pe toți în mod direct. Părerea oricui contează, suntem egali, fiecare având un vot prin care să aducă valoarea pe care și-o dorește în cadrul comunității.

Acest AG a fost convocat pentru a pune pe masă câteva probleme cu care am simțit că ne confruntăm în ultima perioadă. La începutul întâlnirii, am luat pulsul în sală și i-am rugat pe cei prezenți să împărtășească un moment în care au simțit că nu au trăit una dintre cele 4 valori Learnity: libertate, responsabilitate, corectitudine și colaborare. Cam 90% dintre cei prezenți au vorbit despre momentele în care nu au fost responsabili. Părea destul de clar că asta e principala problemă cu care ne confruntăm, lipsa de responsabilitate.

Esența Learnity constă în libertatea pe care elevii o au în a-și alege experiențele de învățare și în expunerea părerilor și a nevoilor pe care vor să și le îndeplinească. Elevii sunt cei care dețin controlul și puterea pentru a decide în ce direcție aleg să se dezvolte și precum și modalitatea prin care pot face asta.

Pe hârtie totul sună foarte bine, dar în realitate ducem o luptă. Ni se întâmplă să înțelegem prin libertate ideea că putem face absolut orice, atât timp cât ne dorim asta. Ni se întâmplă să înțelegem că libertatea și deschiderea înseamnă să nu mă mai duc la întâlnirea de curs la care am spus inițial că ajung și eventual nici să nu anunț, pentru că oricum nu există cineva care să mă tragă la răspundere, ca la școală. Până la urmă sunt liber să fac ce îmi doresc, nu? Și de foarte multe ori libertatea și responsabilitatea par să nu aibă legătură una cu cealaltă. Prima mă lasă și a doua mă îngrădește.

De fapt, toată această luptă între libertate și responsabilitate are foarte mare sens, iar lipsa de responsabilitate pe care o regăsim în comunitate nu ar trebui să fie atât de blamată, ci mai curând ajutată, cu înțelegere, să crească. Cei mai mulți dintre noi nu am fost educați nici acasă și nici în școală să fim responsabili pentru acțiunile noastre și pentru efectele pe care le producem în jurul nostru. Și asta se poate datora în mare parte și lipsei de libertate. Dacă există tot timpul cineva care să ne spună ce și cum să facem, atunci noi nu mai suntem liberi să alegem pentru noi, în consecință nu ajungem să ne asumăm responsabilitatea pentru acele lucruri. În cazul meu, mama era cea care spăla vasele în urma mea, cea care îmi spăla hainele și îmi făcea curat în cameră, cea care mi-a pregătit mâncarea până în timpul facultății. Motiv pentru care, în prezent, sunt zile în care am chiuveta plină de vase, iar dormitorul arată ca și cum ar fi fost cotropit de infractori. Astea sunt doar exemplele cel mai puțin dureroase pe care cineva le poate trăi. Problema reală apare atunci când ajungem adulți și nu știm de fapt cine suntem și ce vrem, nu știm de exemplu la ce facultate să dăm. Ne angajăm, dar nu știm să respectăm un dead-line sau amânăm un task important pentru că e prea dificil și, într-un final, știm că îl va prelua cineva mai capabil. Problema reală apare atunci când ne simțim neputincioși și dependenți de ceilalți pentru plata unei facturi, scrierea unui CV, depunerea unei plângeri sau pur și simplu să ne aducem aminte că trebuie să mâncăm. De la copilul fără griji ajungem brusc în etapa adultului dărâmat de responsabilitățile care au năvălit peste el.

Când zici ”adult” te cam duci cu gândul la griji, stres, presiuni. Până la urmă de ce ai vrea să te grăbești să fii adult? De ce să fiu responsabil prea devreme dacă oricum mă așteaptă o viață întreagă de responsabilități? Nu vreau să stric nimănui adolescența. Unor learnitași chiar le spun să nu se mai ia așa de mult în serios și să se ”joace” mai mult. Nu e prea devreme, însă, să trezim în noi un simț al responsabilității. înțelegem cum poate fi trăită libertatea într-un fel în care să nu o îngrădească pe a celorlați. înțelegem că responsabilitatea poate fi foarte mișto până la a ajunge să însemne doar plata impozitului pe casă sau citirea apometrelor. Responsabilitatea poate începe prin asumarea propriei deveniri și a unor valori în care crezi. Fapt care îți dă energie și putere să-ți formezi o identitate care să-și ofere direcția pe care ți-o dorești. Sigur că în adolescență toate aceste valori și direcții abia se conturează și sunt și ele în ciocnire, însă cu fiecare mică asumare reușești să-ți dai seama mai bine ce ți se potrivește, ce-ți place și te obișnuiești cu înțelegerea faptului că ești propriul tău stăpân și că poți decide pentru tine.

Nici eu nu m-am antrenat prea mult cu responsabilitatea în adolescență. Mai târziu, când am decis să construiesc Learnity eram plină de entuziasm. Apoi m-a lovit greutatea proiectului dată de toate lucrurile de care eram brusc foarte responsabilă. Nu aveam pe nimeni ”mai sus” ca mine care să-mi spună cum să fac lucrurile și care să-mi impună un program. Împreună cu Paul am construit și ne-am organizat singuri cum credeam că e mai bine, fără să avem pe cineva care ”să ne bată la cap”. Eram responsabilă să fac niște alegeri care de cele mai multe ori nu știam ce finalitate o să aibă. Apoi, m-au lovit toate responsabilitățile față de colegi, elevi și  părinți care așteaptă să livrezi ce ai promis. Poate părea ceva foarte fain (și chiar este), dar în realitate e și al naibii de greu. Ce încerc să spun e că mi-ar fi plăcut să fi învățat să fiu mai responsabilă mai devreme, astfel încât să nu mă lovească viața prea tare la 24 de ani.

Așa că mă bucur că în Learnity există discuții și lupte despre asumarea responsabilității, chiar dacă aceasta se va forma mai greu. Până la urmă e un proces în continuă dezvoltare. Important acum e să o înțelegem, să o dăm în bară și să o respingem pentru ca într-un final să îi regăsim frumusețea și să o integrăm cu drag în viața noastră. Dragostea cu sila nu se poate…dar nici responsabilitate cu sila nu se poate!

Cu răbdare și înțelegere aleg să fiu alături de learnitașii care se luptă cu responsabilitatea. Suntem aici să-i susținem să deprindă curajul de a-și asuma propria devenire.

1 Comment

  1. Silvian says:

    Bine zis! Sunt mândru că fac și eu parte din acest proiect. Felicitări, Silvia, pentru atitudine și… maturitate. Cred și eu că înțelegerea și responsabilitatea vin din aceeași direcție și merg către aceeași destinație.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *